pe geamul din spatele meu se puteau vedea niste copaci imbatraniti, crengi rupte & stuff. Stateam toti trei ca niste mosi. In camera era curent, ce ne''fuma" tigarile, asa ca, din zgarcenie, fiecare isi fuma tigara fum dupa fum, industrial. la sfarsit, trageam o jumate de ceasca de cafea foarte tare.

Nu-mi mai aduc aminte despre ce vorbeam, spuneam lucruri, care aveau inteles pentru fiecare altceva. Apoi mai aprindeam cate-o tigara si o fumam in liniste. Cateodata mai apareau divergente. toate se teminau rapid, eram prea obosit, prea lenesi ori prea plictisiti ca sa argumentam.

Curand aveam sa plecam fiecare in treburile lui. Stiam foarte bine acest lucru, inca de cand ne intalniseram, pe la inceputul verii. Asa ca nimeni nu mai zicea nimic, ori nu se mai obosea sa spuna nimic. fiecare se gandea la o iesire din scena mai "argumentata"(adica nu ma duc ca trebuie sa ma duc, plec fiindca viata, soarta, mana, cariera cuiva depide de mine).

scena s-a incheiat foarte simplu, la un momentdat , doi dintre noi ne-am ridicat, aveam ceva de facut in ograda. afara mirosea a pamant proaspat. urcand panta lina, am rupt o bucatuca dintr-o brazda si am inceput sa o mestec. Ceilalti se uitau mirati la mine. N-am zis nimic. eu voi fi fiind printre ultimii dintre Ioni, mi-am zis si am continuat sa mestec bucata de pamant razand amar. Padurea era aproape.